Mult-așteptata adunare „Diaspora acasă” a avut loc vineri pe data de 10 august, cu până la 100.000 de protestatari adunați numai în fața Palatului Victoria. Adunarea însăși a fost organizată pe rețelele de socializare de câteva luni de către diaspora română care trăiește în străinătate.
Manifestanții au călătorit din toată Europa, Canada și Statele Unite până în România pentru a protesta împotriva guvernului. Aceștia au fost alăturați de către zeci de mii manifestanți atât în București cât și în multe alte orașe, precum inclusiv Sibiu (peste 8.000), Cluj-Napoca (10.000), Iași (9.000), cu alte demonstrații mai mici în Timișoara, Baia Mare, Constanța, Galați, Bistrița, Oradea, Târgu Mureș, și Satu Mare.
Aceste proteste au dus la una din cele mai violente confruntări de la colapsul economic din 2008. Represiunea poliției a dus la vătămarea a cel puțin 450 de protestatari și 30 de polițiști. Intervenția violentă a 1.000 de polițiști, echipați cu echipament anti-revoltă, de a dispersa demonstrația din București a cauzat o reacție majoră împotriva guvernului și jandarmeriei, ceea ce a dus la concedierea șefului jandarmeriei, Sebastian Cucoș. Acesta fiind înlocuit de colonelul Ionuț Cătălin Sindile pe 15 august.
Pe 11 august, mai mult de 50.000 de oameni s-au întors la Palatul Victoria în București, pentru a sfida amenințarea cu represiunea, alături de demonstrații din alte orașe principale.
Ce se întâmplă?
Există o mare furie în rândul diasporei. Mai mult de 4 milioane de români au trebuit să plece din țară în ultimii 15 ani pentru a căuta condiții mai bune. Nivelurile de șomaj curente sunt extrem de scăzute, însă aceasta este în mare parte datorită faptului că un număr continuu de muncitori emigrează. Contrar a ceea ce ar fi de așteptat, șomajul scăzut nu a avut niciun impact pozitiv asupra nivelurilor salariale, care au rămas extrem de scăzute. Contra-reformele legii muncii din ultimul deceniu au făcut să fie mai dificil pentru muncitori de a se organiza și face grevă, comprimând astfel salariile. Salariul mediu actual de aproximativ 500 de euro este mult mai scăzut decât în alte țări membre UE. În plus, 40% din forța de muncă primește numai salariul minim (240 de euro), sau chiar mai puțin. Aceasta reprezintă potențialul unei explozii viitoare a luptei de clasă din România.
Un studiu făcut de Adina Nica în august 2017, în care a întrebat 1.192 de români care trăiesc în străinătate, arată cum că 40% din cei care au emigrat au făcut-o pe motive financiare. Mai mult de atât, în jur de 70% din aceștia spun că trimit bani acasă. Remiterile reprezintă aproape 2% din rata PIB a României în 2016, venind în principal din Italia, Spania și Germania.
Asemenea protestelor anterioare din ianuarie-februarie 2017 și 20 ianuarie 2018, accentul a fost pus pe problema corupției. Însă de data aceasta, cerința principală a fost demisia guvernului Social Democrat (PSD), datorită încercării sale de a modifica codul penal care ar fi ușurat penalizările legate de infracțiuni de corupție. Această încercare este exasperantă având în vedere că liderul PSD, Liviu Dragnea, este președintele camerei deputaților în ciuda faptului că a fost condamnat ulterior pentru corupție.
Diviziunile elitei de guvernământ
Președintele Klaus Iohannis a declarat că el condamnă „cu fermitate actele de violență, indiferent de cine le comite și împotriva cui sunt îndreptate. Sub nicio formă și nicio circumstanță nu poate exista justificare pentru lovirea cu bestialitate a unui alt om, iar cei care se fac vinovați de asemenea comportamente de o brutalitate excesivă trebuie aspru pedepsiți. Românii au demonstrat în ultimii ani că au simț civic și protestează pașnic pentru apărarea democrației și susținerea statului de drept.”
În ciuda faptului că se distanțează de violență, fostul premier Dacian Cioloș l-a criticat pe Iohannis. Conform lui Cioloș, Iohannis trebuia să acționeze ca un moderator între guvern și protestatari, pentru a-și îndeplini sarcina ca președinte.
Pe de altă parte, președintele PSD Liviu Dragnea l-a atacat pe Iohannis pentru critica sa la adresa jandarmilor, susținând astfel că aceștia mențineau ordinea și acționau conform legii. A mai adăugat:
„Declarația președintelui Iohannis este practic un act de subminare a autorității statului și un îndemn la reluarea violențelor la protestul anunțat pentru sâmbătă, cu scopul vădit de răsturnare a Guvernului actual și înlocuirea lui cu „Guvernul său”, așa cum a mai procedat o dată în acest mandat.”
Însă, aceste lupte dintre clicile rivale dinăuntrul elitei de guvernământ sunt numai o perdea de fum pentru a ascunde faptul că nici guvernul nici opoziția nu are nicio soluție pentru a satisface nemulțumirea legitimă a manifestanților. Această nemulțumire este de asemenea împărtășită de către o mare parte a populației, deși aceștia au rămas pasivi până azi.
Capitalismul și corupția
Conform sondajelor de opinie, o majoritate covârșitoare din expatriați spun că motivul principal de a emigra este legat de corupția din scena politică. Aceasta reflectă nivelul actual al mișcării anti-corupție. Ideea predominantă pentru moment este aceea cum că „dacă am avea mai puțină corupție, oameni mai buni în guvern și mai multă justiție, atunci totul va fi mai bine”. Aceasta este abordarea care duce la inițiativa „Fără Penali în funcții publice”, o cerere de a bara pe toți cei care au cazier judiciar de a lucra în guvern sau parlament.
Asemenea idei provin în mod înțelegător din sentimentele antiguvernamentale, care sunt răspândite. Însă, pe lângă cântarea sloganului „jos guvernul!”, existau de asemenea și slogane care se adresau PSD-ului în mod specific, precum „ciuma roșie”. În timpul demonstrației, anumiți protestatari fluturau steagul românesc împreună cu acelea ale UE-ului, Statelor Unite, Germaniei, Franței, Italiei, și Spaniei. În ciuda ideii cum că opoziția corupției este „neutră din punct de vedere politic”, nici de stângă nici de dreapta, mișcarea este îmbibată cu iluzii cum că un model mai capitalist liberal ar reprezenta soluția înfundăturii atinse sistemului actual românesc.
Nu există nicio îndoială cum că Dragnea și întreaga instituție PSD este coruptă. Însă adevărata problemă este întruchipată în politicile executate de aceasta și toate guvernele anterioare din România, fiind proiectate în așa fel pentru a proteja interesele unei oligarhii capitaliste și patronii săi internaționali. Această clasă de profitori locali, în strânsă colaborare cu partenerii lor capitaliști europeni, au prădat țara și s-au îmbogățit de pe urma privatizării en gros ale firmelor din România după colapsul regimului lui Ceaușescu. Comprimarea persistentă a nivelurilor salariale și a nivelului de trai a clasei muncitoare românească chiar și până la niște nivele mult mai joase decât media europeană, destăinuie faptul că aderarea la UE a fost beneficiar în mare parte pentru cel mai bogat strat al societății.
Corupția, de un fel sau altul, este o parte esențială a capitalismului. Scandalurile afectează, de asemenea, guvernele și elitele conducătoare din toate țările pe care aceștia le reprezintă ca pe un model care ar trebui urmat. În plus, ce alternativă ne este prezentată? Opoziția, inclusiv Iohannis și PNL-ul, nu oferă în mod clar o alternativă veritabilă pentru îmbunătățirea condițiilor a marea majorității românilor. De fapt, ei sunt la fel de vinovați pentru această situație ca și PSD-ul, dacă nu chiar mai mult. Recordul lor guvernamental nu este diferit. Ceea ce au făcut de-a lungul timpului este favorizarea propriei clici de prieteni capitaliști și capitaliști străini prin aplicarea unui program aspru de privatizare și a unor măsuri de austeritate.
Ca urmare a crizei din 2008, care a afectat în mod grav economia românească, termenii pentru planul de salvare din 2009 ai UE, FMI și Băncii Mondiale au dictat o serie de măsuri de austeritate. Aceasta a avut ca scop principal destabilizarea pieței forței de muncă, pe care guvernele din timpul respectiv le-au adoptat de bună voie. Actul de a crea „cel mai bun mediu” pentru investiții străine a însemnat, în mod practic, că toate cele mai bune active ale țării au fost vândute mai departe capitalului străin și muncitorii români au devenit o forță de muncă ieftină, care erau în principal în beneficiul capitaliștilor români și din UE.
Fostul premier Cioloș, desemnat de însuși Iohannis, a aprobat finanțarea de stat a șase companii majore multinaționale. Acestea fiind Bosch (97 milioane de lei), Arctic (163,2 milioane de lei), Pirelli (128,9 milioane de lei), Clariant (68,7 milioane de lei), Safe Med International (72,85 milioane de lei) și Alu Menziken (90,9 milioane de lei).
Ca și premier, Emil Boc, fost adversar al PSD-ului, a introdus contra-reforme în Codul Muncii care a anulat în totalitate negocierile colective din 2011. Aceasta a fost urmată de introducerea așa-numitului Act de Dialog Social, care a subminat grav drepturile sindicale. Eugen Teodorovici, care i se opune lui Dragnea, fiind în același timp membru PSD, propune să impulsioneze chiar mai mult privatizarea și abolirea salariului minim. Există numeroase exemple, care demonstrează în mod clar ce alternativă posibilă ne este oferită de către opoziție în legătură cu criza permanentă a sistemului actual: același lucru!
Ce este cu adevărat în joc?
Totuși, Dragnea poate are dreptate în legătură cu un aspect. Iohannis încearcă, probabil, să instaureze „Guvernul său”. Lupta actuală dezvăluie diviziunea care se deschide dintre diferitele straturi ale clasei capitaliste. Retorica opoziției împotriva corupției este numai o perdea de fum pentru a evita problemele reale ale sărăciei, salariilor mici și lipsa drepturilor muncitorilor români. Ei încearcă să folosească nemulțumirea crescândă spre avantajul lor propriu, însă odată ce au ajuns la putere, aceștia vor continua cu agenda lor de austeritate și contra-reforme.
Ambele părți încearcă să mobilizeze suportul de masă, atâta timp cât clasa muncitoare încă mai rămâne în mare parte pasivă. PSD-ul și PNL-ul încearcă să stimuleze masele românești să aleagă o parte a taberei sau cealaltă pentru a împiedica muncitorii români să-și dezvolte cererile pe baza propriilor interese de clasă și să se mobilizeze în mod independent – o perspectivă care înspăimântă atât guvernul cât și opoziția.
Nici unul din aceste partide nu reprezintă clasa muncitoare, nici nu au niciun interes de a susține drepturile clasei muncitoare, ba chiar opusul. Este de netăgăduit faptul că trebuie luptat împotriva corupției și de a o eradica. Însă, corupția este o parte inedită a capitalismului. Este imposibil să o înlături fără a da jos sistemul capitalist întru totul. Un sistem burghez, indiferent de nivelul de corupție, întotdeauna va acționa în favoarea clasei conducătoare deasupra clasei muncitoare, atâta timp cât guvernarea capitaliștilor este garantată.
Singura cale afară este de a crea o mișcare autentică a clasei muncitoare, cu o conducere hotărâtă să apere interesele clasei muncitoare, să contracareze austeritatea și privatizarea și să nu se teme să amenințe guvernarea capitaliștilor. Aceasta ar trebui să fie o mișcare care să se dedice renaționalizării a tuturor elementelor care au fost privatizate de-a lungul timpului.
Capitalismul adevărat a dezamăgit poporul român și nu a rezultat decât în corupție sistemică și vânzarea celor mai valoroase active din întreaga economie spre avantajul celor bogați. Singura măsură serioasă împotriva corupției este de a întemeia o democrație a muncitorilor neconstrânsă de conducerea piețelor, capitaliștilor și a oligarhilor!
Translated from original English by Ștefan Nițu.